Category: De toate zilele


a good laugh

pentru că e sesiune şi nimic prea palpitant nu se întâmplă, mă gândeam să ne amintim de un clasic…într-o variantă mai aparte 😀

Advertisements

Găteşte!

Da, deci sunt un geniu culinar! E oficial!

Azi am reusit să fac mâncare de fasole cu sos de roşii, friptura de pui cu curry şiiiiii…cafea, că desert mi-era lene să fac 😛

Şi partea cea mai importantă e că NU am dat foc la bucătărie 😀

Acum, faptul că Mihai ar fi preferat să mănânce cu totul altceva şi că am rămas cu toată capodopera culinară pentru mine, ei bine, asta e partea a doua..şi nu mă face să mă simt nicidecum mai puţin mândră de reuşita mea 🙂

Drept urmare, o să o pap toată (nu ştiu sigur în câte zile..???) şi apoi mă apuc de reparat ţeava spartă de la baie, în timp ce mă gândesc la o campanie de PR pentru proiectul la Campanii..saaaaaaau îl chem pe nenea instalatoru’ să-mi spargă peretele de la baie şi eu mă uit pe threadless după tricouri 😀 voi ce ziceţi?

*Da, da..azi sunt o lepră..păi dacă tot sunt răcită, barem să stau în casă şi să mă refac, nu? 😀*

Oh yeah, baby! Începe nebunia, vine sesiunea! Şi nu orice sesiune, ci ultima sesiune de iarnă din cariera mea de studentă..oofff, deja mă apucă melancolia :(..mă rog, postul ăsta trebuie să fie vesel, deci, revenim 😀

Aşa, deci vine sesiunea, începe chinul, începe iar perioada aia în care e musai să fac vreo 30 de minute de bicicletă pe zi, ca să moară şuncile depuse în timp ce învăţ păpând ciocolată 😀

Mamă-Doamne! Vine sesiunea şi imediat după trebuie să-mi termin primul capitol din licenţă, să mă tund, să planific festivitatea de absolvire din mai şi să găsesc locul perfect pentru Balul de Absolvire…oh yeah, my life is neeeever boring 😛

Şi ca să vedeţi cu ce-şi mai ocupă subsemnata timpul înainte de splendida perioadă ce se apropie, o să vă povestesc prima mea experienţă la bowling.

Mă ia Mihai de mânuţă sâmbăta trecută, mă duce în Plaza, îmi ia un suc ca să prind putere şi începe să-mi explice dinamica fină din spatele aruncării perfecte a bilei ce trebuie, cică, să lovească toate popicele sau măcar una aşa, că-s şi eu mică şi la început.

Da, sigur, o să vă gândiţi că nişte amărâte de popice şi o bilă nu-s mare brânză, dar când ai 1,57 m şi 40 de kg, bila aia de 10 kg îţi cam devine duşman, iar popicele nu prea se clintesc..

Aşa că am tras aer în piept, m-am rugat la Doamne-Doamne să nu-mi rămână degetele prinse în găurile bilei şi să mă lungesc pe pistă ca o plăcintă şiiiiii…am ”lovit”! Am doborât toate (!!!) popicele dintr-o singură încercare 😀

Sigur că figura nu mi-a ieşit decât o dată şi, evident, m-a durut mâna toată săptămâna, dar m-am răzbunat la biliard 😀 Acolo mă pricep şi eu, domnule! Parol! Mai ales când n-am ochelarii la ochi..cel mai bine atunci dau..pot să bag orice bilă, pentru că, dacă tot nu văd nimic, mă bazez pe noroc 😀

Şi gata! Game over, că am de învăţat!

Vorba Paulei, până marţi ies din mine numai profiluri de imagine şi tot alea trebuie să intre la loc..cel mai şmecher tranzit ;)…n-a văzut Activia aşa ceva…sâc!

’till next time, stay tuned!

un pic de HR

zilele trecute am găsit un site fain pentru cei interesaţi de Human Resources:

http://www.portalhr.ro/

pentru că săptămânile astea sunt prinsă în proiecte pentru şcoală, reparat laptop şi panica specifică pre-sesiune, se pare că n-o să vă plictisesc cu poveşti prea lungi…daaar, revin cât de curând 😀

oh, one last thing, apropos de toată nebunia asta cu gripa porcină (Doamne cât bullshit şi cu treaba asta)…am găsit un filmuleţ tembelo-simpăticuţ pe Youtube..lemme know what you think..

De Crăciun…

…a fost frumos!

Am primit cadouri de la Moşu’, am papat dulciuri home-made, m-am bagat sub brad si am stat acolo un pic (da, asta fac eu de Crăciun, ma bag sub brad – pentru ca încap 😛 – şi stau acolo să mă joc cu globurile), am dormit cu reni de pluş în patul meu nou şi imens..cu bune, cu rele, a fost frumos de Crăciun.

Daaaar…vine Anul Nou şi trebuie să mă trezesc! Am de făcut proiecte, am de citit şi scris pentru licenţă, am de învăţat pentru sesiune..nu foarte plăcut, dar necesar 🙂

Well, that’s all me…dar voi? voi ce-aţi făcut de Crăciun? Aţi simţit că sunteţi “acasă”? Aţi respectat tradiţiile proprii? Come on, fiecare petrece sărbătorile în felul său..cu toţii avem câte o tradiţie mai mult sau mai puţin convenţională de Crăciun..eu stau sub brad, alţii îl aşteaptă pe Moşu’ în seara de Ajun până la miezul nopţii, alţii se uită mereu la Nightmare before Christmas în Ajun (bine, aici mă încadrez şi eu, recunosc :P)..poate aveţi un glob preferat pe care îl puneţi mereu în brad sau poate că fără o anumită prăjitură nu simţiţi că e Crăciun..deşi multe din lucrurile astea se pierd în timp, pentru că ne gândim că am crescut, mă încăpăţânez  să cred că ele sunt ceea ce ne fac Sărbătorile frumoase, specifice nouă..ne dau sentimentul ăla warm and fuzzy on the inside şi ne fac să zâmbim cu toată faţa..

Voi ce tradiţii aveţi de Crăciun? Şi..ce e mai important, le-aţi respectat şi anul ăsta?

AIO, cozonac şi amintiri

Ninge, fraţilor! Ninge tare şi fain, aşa cum ningea când eram mici..”nu ştiu alţii cum sunt”, dar eu când văd că ninge aşa uit de orice test la AIO, de barba lui Halic, de seminarista ştţi-voi-care, de mama lor de profiluri de imagine, de tot..mă uit pe geam, pap cozonac şi beau ceai şi nu-mi vine să fac nimic…şi totuşi 😦

Acum ca am stabilit că imi place ninsoarea pufoasă încerc să mă întorc la minunatul manual de AIO şi la graficele alea diabolice, dar vă las mai jos o bucată de amintire din copilăria tuturor ^_^

Remember this?

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

– “Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin –
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
– “Aţi înnebunit de tot –
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
– “Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

– “Ce-i pe drum atâta gură?
– “Nu-i nimic. Copii ştrengari.
– “Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

Da’ de ce?

Păi chiar aşa..de ce Doamne-iartă-mă n-am mai scris eu pe blog de atâta amar de vreme, când în toată perioada asta s-au întâmplat atâtea lucruri demne de a fi postate?

Nu ştiu, sincer..lene? Lipsă reală de interes? Habar n-am..Ştiu doar că e o prostie..şi că n-am s-o mai repet..sau măcar o să încerc să n-o mai repet..

No bun, să revenim la oile noastre nepostate..Ce-am mai făcut eu în ultima vreme şi ar putea fi de interes pentru cei ce au răbdare să mă citească?

În ordine cronologică…

  • Mi-am luat restanţa la Politlogie cu 8..deci sunt foarte tare 😀 (either that or someone up there reaaaaally loves me :P)
  • Mi-am dat demisia de la serviciu pentru că nu mă mai meritau şi au noroc că nu i-am dat în judecată (da, da..dramatic as it seems, dar e pe bune)
  • M-am apucat de licenţă..pe care, dintr-o super-mega bunăvoinţă astrală, mi-o coordonează Dl. Profesor Cârlan 😀 (there can be nobody else :P)
  • M-am îngrăşat 4 kg ca o văcuţă ce sunt >_< (numai bunica mea cred că se bucură de treaba asta)
  • Mi s-a îmblonzit părul..aşa mi se întâmplă vara, mi se deschide culoarea de la soare, de zice lumea după aia că m-am vopsit..vedeti voi acum că a venit iarna ce o să mi se închidă..
  • Am început să realizez ce trist e să ai 2 best friends plecate cu Erasmus..feels so lonely :((
  • Am găsit încă un motiv pentru care mă scârbeşte campania electorală..”unii oameni” lucrează prea mult în timpul ei şi n-au timp să te vadă >_<
  • Am fost la vot şi..şoc, stupoare..n-am reuşit să votez pentru că dupa 4 ore tot era coada de 300 de oameni (în ambele tururi)..drept urmare, data viitoare (care e posibil să fie cât de curând – vreun tur 3, ceva? :P) mă duc la secţiile alea speciale de dimineaţa de la 7, înarmată cu multă cafea şi bine înfofolită în hanorace de fleece şi gecuţă goretex (păi da, domnule, că aşa frig am făcut la cozile alea…)
  • Deşi am ratat perioada de recrutare la VIP, am încercat să mă implic cât mai mult în celelalte activităţi, iar mâine o să fim oh so proud of us după ce ne iese Gala atât dar atât de faină thanks to all the cool new people we have and, of course, to our PR Manager, Georgică 😀
  • Am slăbit :->
  • Evident că a venit şi ARACIS-ul la SNSPA (ARACIS e Asociaţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior) ca să se asigure că suntem o universitate faină, serioasă, care merită un calificativ cât mai mare..and we are so gonna get it, ‘cuz you know what? We really are awesome 😀 şi nah..am avut treabă şi cu inspecţia asta, cu avutul grijă de studenţii evaluatori din echipă, cu găsit alumni care să vorbească şi ei cu echipa de evaluare, and all sorts of ”fun stuff”..
  • Deja am scris prea mult, aşa că închei cu cel mai important lucru..vine Crăciunuuuuuuuu’!!!! Iar subsemnata ascultă colinde de pe la Sfântul Andrei încoace ;;) so sue me!

Gata, mă duc să scriu pentru licenţă şi apoi să văd ce buget am pentru cadourile voastre de sub bradul de anul ăsta.. 😀

Evident, nu încheiem treaba aşa abrupt..vă las în compania unui prieten mai special 😀

the blues…

..I’ve got it..and it makes me want to listen to Koop Island Blues..nothing serious, just a bad moment, an unfortunate state of mind, meddling with my initial summer sugar-high vibe.

Do I really live inside my own “cold crystal globe”? Am I insensitive and icy? Or does privacy really pay off by setting your loved ones further away from your daily routine?

Whatever the case, this is not something I signed up for while growing up..or at least I hope it’s not.

I guess in the end it simply depends on whether or not you consider freedom vital..oh sure, we all want to be free, but how many can say that they indeed are free? Free of inhibitions, free of prejudice, free of hate, free of grudge, free of themselves if you may..

It’s late now..my tired blues needs to rest its eyes upon a good book and fall asleep hoping the sunrise will erase all bad memories.

…si am chelutit mare pare din primul salariu de la Etiquette Advertising :))

Intotdeauna am crezut ca voi cheltui primul salariu pe o pereche de pantofi dementiali sau pe o rochie ciudata asa cum imi place mie..dar, nu..primul salariu s-a dus pe carti…muuulte carti..de care ma bucur mai ceva ca un copil de un ou Kinder 😀

Partea interesanta este insa urmatoarea: am plecat la Bookfest cu o singura carte in minte, anume, “Firmin” de Sam Savage, dar m-am intors fara ea. Am gasit tot felul de carti, care mai de care mai frumoase, mi le-am luat pe toate cele care m-au “convins” ca trebuie “adoptate”, le-am dus frumos acasa si, azi, dupa lungi cautari, l-am gasit si pe Firmin.

El este un sobolan erudit, care traieste in Bostonul anilor ’60, intr-o biblioteca. Este un personaj extrem de amuzant, care va ramane, cu siguranta, printre preferatii mei.

Cititi cartea! E numai buna pentru inceputul de vacanta. You’ll like it, trust me! 🙂

’till next time, stay tuned 😛

de ziua copilului…

…am primti cel mai frumos cadou de la Dl. Prof. Cârlan: marirea notei de la prezentare..acum avem 9, nu 8! yeeeeeeeeeeeeeeeey! Champagne for everyone 😀

Vă mulţumim, domnule profesor! Cadou mai fain nici că se putea, mai ales că nu ne aşteptam.

Parcă spuneam eu pe aici cândva că îmi place faptul că viaţa mea e tare ciudată şi plină de neprevăzut..şi uite cum o zi rather boring and oh so long s-a transformat în ceva frumos şi motivant.acum mai mult ca oricând, îmi doresc să iau notă mare la examen..wish me luck! 😀

In other news, something outrageous happened today..mă întorceam de la birou şi când am ajuns în faţa blocului am găsit 3 maşini de poliţie parcate în mijlocul drumului, mare parte din vecinii mei de scară vorbind cu poliţia şi, ciudăţenia-ciudăţeniilor, un monitor vechi de PC aruncat pe parbrizul unei maşini…needless to say, parbrizul era spart în mii şi mii de bucăţele, iar proprietarul maşinii încă se afla în şoc…se pare că cineva a aruncat monitorul de la ultimul etaj, iar acesta a picat pe parbrizul unei mşini care trecea pe stradă..norocul şoferului a fost că monitorul nu i-a aterizat pe cap, ci pe scaunul de lângă el. Omul acela ar fi putut să moară doar pentru că cineva s-a gândit că e mult mai simplu să arunci un monitor vechi pe geam decât la gunoi.

Doamne! Şi eu care credeam că pisicile vecinei sunt enervante 😐

Well, until next time, stay tuned and wear a protective helmet!