..a trecut de la ultimul meu post..

Ce-am făcut de atunci?

Am termiant şcoala, am început masterul, am schimbat 2 case, m-am reangajat, am iniţiat un proiect de business..am obosit!

De când nu v-am mai scris, viaţa mea a fost un maraton de deadline-uri, de evenimente pe care a trebuit să le organizez, de vânători de case, de căutări de job, de câte şi mai câte, dar, mai presus de orice, un maraton de acomodare – în cel mai scurt timp, a trebuit să mă adaptez la o noua casă, un nou stil de viaţă, un nou job, o nouă eu.

O eu care nu prea pare a fi o versiune îmbunătăţită a mea, ci doar una mai „călită”, mai obosită, cu ceva mai mulţi bani în buzunar şi cu un pic mai multă responsabilitate pe mâini. Nu zic că-i musai o versiune rea, dar parcă nici fericită nu-i.

Mă văd mai rar cu oamenii dragi, mă bucur mai puţin sau mai diluat poate de lucrurile simple, zâmbesc mai rar şi de când a plecat Dani, parcă nici pe Giuseppe nu l-am mai văzut. De fete să nu mai zic..era oricum grav că mă vedeam mai des cu băieţii decât cu ele, acum nu mai ies cu nimeni nicăieri, nu mai fac nimic..sau, mă rog, nu la fel de des..

Ce perioadă ciudată! Uneori mi se pare că-s eu obosită şi o să treacă, alteori nu mă recunosc. O duc bine şi totuşi rău. Am tot ce şi-ar putea dori cineva (rezonabil) de vârsta mea: chirie ieftină în centrul Bucureştiului, job bun pe timp de criză, relaţie stabilă, un master genial, proiecte în coordonare. Şi totuşi ceva lipseşte, ceva nu mai e la fel, ceva s-a pierdut pe drum. Undeva am pierdut un pic din energia şi zâmbetul ce mă defineau. Nu-mi place!

Cum mă recuperez?

Advertisements