Oh yeah, baby! Începe nebunia, vine sesiunea! Şi nu orice sesiune, ci ultima sesiune de iarnă din cariera mea de studentă..oofff, deja mă apucă melancolia 
..mă rog, postul ăsta trebuie să fie vesel, deci, revenim 
Aşa, deci vine sesiunea, începe chinul, începe iar perioada aia în care e musai să fac vreo 30 de minute de bicicletă pe zi, ca să moară şuncile depuse în timp ce învăţ păpând ciocolată
Mamă-Doamne! Vine sesiunea şi imediat după trebuie să-mi termin primul capitol din licenţă, să mă tund, să planific festivitatea de absolvire din mai şi să găsesc locul perfect pentru Balul de Absolvire…oh yeah, my life is neeeever boring 
Şi ca să vedeţi cu ce-şi mai ocupă subsemnata timpul înainte de splendida perioadă ce se apropie, o să vă povestesc prima mea experienţă la bowling.
Mă ia Mihai de mânuţă sâmbăta trecută, mă duce în Plaza, îmi ia un suc ca să prind putere şi începe să-mi explice dinamica fină din spatele aruncării perfecte a bilei ce trebuie, cică, să lovească toate popicele sau măcar una aşa, că-s şi eu mică şi la început.
Da, sigur, o să vă gândiţi că nişte amărâte de popice şi o bilă nu-s mare brânză, dar când ai 1,57 m şi 40 de kg, bila aia de 10 kg îţi cam devine duşman, iar popicele nu prea se clintesc..
Aşa că am tras aer în piept, m-am rugat la Doamne-Doamne să nu-mi rămână degetele prinse în găurile bilei şi să mă lungesc pe pistă ca o plăcintă şiiiiii…am ”lovit”! Am doborât toate (!!!) popicele dintr-o singură încercare
Sigur că figura nu mi-a ieşit decât o dată şi, evident, m-a durut mâna toată săptămâna, dar m-am răzbunat la biliard Acolo mă pricep şi eu, domnule! Parol! Mai ales când n-am ochelarii la ochi..cel mai bine atunci dau..pot să bag orice bilă, pentru că, dacă tot nu văd nimic, mă bazez pe noroc
Şi gata! Game over, că am de învăţat!
Vorba Paulei, până marţi ies din mine numai profiluri de imagine şi tot alea trebuie să intre la loc..cel mai şmecher tranzit 
…n-a văzut Activia aşa ceva…sâc!
’till next time, stay tuned!
